'Este o mare bucurie pentru mine să particip astăzi la inaugurarea acestui loc ce va funcţiona ca un magnet pentru a atrage tot ceea ce este de fapt istorie românească într-o zonă pe care mulţi ani am ignorat-o, ca să fim foarte sinceri'.

Domnule preşedinte,
Doamnelor şi domnilor,
Domnule ministru,
Domnule preşedinte Câmpeanu,
Este o mare bucurie pentru mine să particip astăzi la inaugurarea acestui loc ce va funcţiona ca un magnet pentru a atrage tot ceea ce este de fapt istorie românească într-o zonă pe care mulţi ani am ignorat-o, ca să fim foarte sinceri.
Ideea acestui Institut pentru memoria exilului românesc, spuneam cu altă ocazie, mi-a venit atunci când am aflat că la Paris, într-un coş de gunoi, au fost găsite nişte documente ale exilului românesc, probabil aruncate de moştenitorii unuia dintre românii din Franţa, care, fără
îndoială, nu au mai fost interesaţi de aceste documente şi pur şi simplu le-au aruncat. Şi atunci, l-am sunat pe domnul ministru Răzvan Theodorescu şi ne-am sfătuit, convenind că trebuie să facem ceva.

Pe de altă parte, cu puţină vreme înainte, găsisem pe internet tot felul de documente referitoare la istoria românească. Erau documente din America Latină, multe dintre ele cu foarte multe frustrări, cu foarte multe probleme, cum le bănuiţi, de altfel, nu am să intru în amănunte. Toate acestea fac parte, până la urmă, din istoria României. Este vorba de o jumătate de secol după război, cu documente privind viaţa şi activitatea românilor din afara teritoriului României, pe care noi
riscăm sau riscam să le pierdem, iar sensul acestui Institut este tocmai de a arhiva, de a strânge aceste documente, noi nefăcând altceva decâtsă punem la dispoziţie logistica necesară. Cred că puteţi confirma. Nu ne-am amestecat nici în numirea conducerii, nici în ceea ce priveşte
Colegiul de Garanţie Morală, toate aceste elemente le-aţi făcut dumneavoastră, aţi decis cum aţi crezut că este bine. Noi nu ne-am făcut decât datoria de a pune la dispoziţie o incintă în care să se adune aceste elemente de care, dacă nu avem grijă acum, le vom pierde iremediabil.
Sigur, exilul este o porţiune a istoriei României însemnând o maximă frustrare a fiilor săi - vorbesc de România - care au trebuit să plece din ţară şi au plecat supăraţi, nemulţumiţi, revoltaţi adeseori,
menţinând în afara ţării o cutie de rezonanţă pentru lucruri care, altfel, nu puteau fi spuse.
Din acest punct de vedere, toată această perioadă trebuie să fie cunoscută, trebuie să fie, în primul rând, introdusă în istoria României. Altfel, ea rămâne strict orală în povestirile, eventual, în
emisiunile de radio - Europa liberă, într-o anumită perioadă sau alte posturi de radio - şi în ştirile unor gazete care au circulat în Occident. Va trebui să vedem şi în alte zone ce putem să facem.
În ceea ce ne priveşte, noi, la nivelul Guvernului, vă punem la dispoziţie acest loc pentru studiu, pentru arhivare, unde cei care voravea, de acum înainte, documente de acest gen, să cunoască această adresă şi să vină să le depună aici. Ele vor trebui, în timp, strânse, organizate. Nu avem voie să ne batem joc de această perioadă din istoria României.

Acesta este mesajul pe care am vrut să vi-l aduc, încă o dată. Îl cunoşteaţi ca atare şi nu fac decât să repet că dorim să vedem în ce măsură putem, în continuare, să ajutăm la realizarea unui proiect careeste un proiect naţional, până la urmă, şi ţine de istoria noastră, a tuturor. Eu vă mulţumesc, încă o dată, pentru faptul că aţi acceptat oferta noastră şi doresc să vă asigur de sprijinul nostru permanent.

Vă mulţumesc foarte mult'.

---

Autor : ---
Data publicării: 22 Dec 2003 - 16:45